luni, 25 aprilie 2011

Déjà vu- jamais vu







Pentru inceput as putea da o definitie conceptelor de „deja/ jamais vu”, insa nu stiu cum ar putea fi mai bine descrise, din punct de vedere stiintific sau din cotra, spiritual. Pentru fiecare in parte deja vu-ul reprezinta altceva, poate fi un strop de neintelegere, emotie, frica, dar in fiecare dintre aceste cazui aduce si o serie de intrebari. De cate ori ne-am intrebat „am mai facut asta odata?”, „imi traiesc din nou viata sau am visat aceasta secventa?”.



Pe mine aceastra traire m-a determinat sa imi incep propriul drum in cautarea raspunsurilor si afirmarea sau combaterea teoriilor mele. Nu am ajuns la capitolul „raspunsuri”, am ramas tot la capitolul „teorii”, subcapitolul”teorii care nu necesita dovezi clare”.



Prima teorie ar fii aceea ca intr-adevar imi traiesc din nou viata. Cred cu desavarsire in faptul ca ne nastem cu un destin, ca un semn distinctiv fata de celelalte milioane de suflete. Unii traim ani, altii zile, fiecare in functie de cat de repede isi atinge scopul pe acest pamant, sau cum spun altii „nivelul de spiritualitate”. Se spune ca ne nastem pentru a muri, intr-adevar asta ar fi cea mai usoara si totodata penibila scuza din viata unui om care nu a reusit sa isi indeplineasca scopul pe acest pamant. Traim decenii fara a ne da seama cu ce scop suntem noi in viata, cu siguranta nu pentru a merge toata ziua la munca pentru a avea cat mai multi bani si de a le da celorlalti peste nas ca noi avem si ei nu. Daca asta e genul de viata la care tindem, atunci de ce ne miram ca trebuine sa ne retraim viata iar si iar pentru ca nu suntem in stare sa meditam putin la ce este nevoie de prezenta noastra in acest univers. De cate ori nu ai auzit sintagma „traieste-ti viata ca si cum ar fi ultima zi”? e cat se poate de adevarat, dar omul in graba lui de a se simti „implinit” reuseste sa strice adevaratul sens al acestei sintagme. Omul nu va mai munci la misiunea lui, ci v-a munci la distractia si placerea lui trupeasca, sa manance cele mai sofisticate preparate, sa bea cele mai fine vinuri, sa mearga in cele mai selecte localuri cu cele mai binevazute persoane din societate. Daca asa ar arata ultima zi pentru mine, atunci as putea spune ca mi-am pierdut si ultima zi din viata pe nimic. Intreaba persoanele din jurul tau cum si-ar petrece ultima zi din viata si multe ti-ar raspunde”mi-as lua adio de la cei dragi si mi-as petrece acea ultima zi alaturi de ei”. Ce poate fi mai dramatic decat a-ti lua adio de la cineva? In ultima mea zi probabil nu as incerca sa imi indeplinesc scopul vietii pentru ca daca ar fi ultima zi, ar insemna ca deja mi l-am indeplinit sau cel putin jumatate din el. Nu cred in regretele de pe ultima suta de metri, sa stii ca vei muri si iti ceri iertare pentru cele facute sau gandite. Sincer ce cliseu...cum poti sa regreti toate lucrurile care le-ai facut in decursul vietii daca nici macar nu iti amintesti toate relele facute? Poti regreta ceva ce nu stii? Si in plus de aceea frica e cea care vorbeste in ultimele clipe din viata unui om, frica de necunoscut, si atunci prefera sa se caiasca pentru a ajunge „intr-un loc mai bun”. Omule, daca vrei liniste, caieste-te in fiecare zi, nu doar in ultima, pentru ca cel mai usor e sa zici”imi pare rau” si cu urmatoarea ocazie sa faci aceeasi gresala, insa greu e sa traiesti in fiecare zi cu regretul pentru ceea ce ai facut si de fiecare data cand esti in fata faptului sa zici ”am mai facut odata asta, nu o voi mai face iar”. Asta e adevarata cainta si adevaratul scop in viata, sa inveti sa fii om, sa iubesti, sa intelegi, sa sprijini, sa ierti, sa te gandesti la ceilalti din jur,apoi la tine. Asta e secretul in a-ti trai viata ca fiind un dar unic, nu sa trebuiasca sa iti traiesti experientele din nou si din nou. Poate acesta e acel „loc mai bun” si iadul ar fi viata pe care o traiesti departe de aceste valori cum sunt iubirea, intelegerea si respectul. Cu siguranta ultima mea zi ar fi ca cea de azi,ca cea de ieri, ca cea de maine; singurul lucru care probabil ar fi diferit ar fi faptul ca as sta sa meditez la ce a insemnat viata pentru mine si cat de departe sau aproape a fost de ceea ce imi propuneam seara pentru a doua zi, sa vad daca a functionat cu adevarat autocontrolul si dorinta de a face ceva schimbat, ”de maine voi fi mai...o sa inteleg mai bine...voi aprecia mai mult...voi munci mai mult la...”



A doua teorie este ceva mai diferita si poate chiar mai „SF” decat prima. Ideea ca traim in acelasi timp, aceeasi viata, acelasi destin, dar in lumi paralele, in alte dimensiuni, este cat se poate de profunda pentru mine. Cand spiritul nostru ia nastere, o face impreuna cu un altul,cu sufletul nostru pereche si suntem despartiti imediat dupa aceea. Acest suflet pereche poate fi chiar langa noi pe tot parcursul vietii, poate il regasim intr-o calatorie sau din contra, nu-l vom intalni niciodata,difera de la spirit la spirit. Dar cu siguranta traieste in acelasi timp cu noi, facand lucruri normale. Intr-un anumit timp se intampla ca noi sa facem acelasi lucru cu spiritul nostru pereche sau sa gandim la aceleasi lucruri, aceste punti de legatura intre noi le numesc eu „deja vu-uri”. Trairea este atat de intensa, incat ramai blocat cateva secunde apoi zambesti in fata filmului care ti se deruleaza in fata ochilor, tu parca stiind scenariul si cum are sa se termine. Motivul pentru care deja vu-urile sunt atat de scurte si neprevazute este faptul ca traim dupa reguli. Spiritul nostru nu are voie sa ia contractul cu celalalt spirit, intalnirea lor putandu-se face doar in momentul prevazut de destin, sau cum mai spunem noi „intamplator”.



Acestea sunt cu siguranta doar teorii, dar pana cand nu voi gasi raspunsuri mai clare, vor ramane teorii cat se pot de veritabile, doar sunt ale mele; fiecare traieste cu proprile lui teorii si nu astept ca nimeni sa mi le combata sau sa mi le afirme, sunt private.



Daca am ilustrat si ce inseamna deja-vu-ul pentru mine, incer sa explic si celalat cocept de jamais-vu, un concept descoperit recet.


sâmbătă, 25 aprilie 2009

Esentele tari se tin in sticlute mici!



Lucrurile mici ne fac viata mare, detaliile formeaza impresia, sufletul tau ma face mandra si recunoscatoare ca esti TU.
Cand sunt trista,ai grija sa ma faci sa zambesc, cand spun o gluma prostinspirata, razi mereu pentru a nu ma simti prost, cand sunt nervoasa, imi acorzi spatiu si ma intelegi, cand ma cert cu tine, nu ma bagi in seama, cand sunt entuziasmata, esti si tu, cand sunt mare, esti in fata mea aplaudandu-ma, cand sunt slaba, esti langa mine,strangandu-ma de mana.
Azi esti Vedeta,azi poti face ce vrei, esti centru Universului.
La multi ani!!!

vineri, 26 decembrie 2008

Jocuri de cuvinte



Am rugat trei prieteni sa imi spuna cate un cuvant, ce le venea in minte in acel mement.

Cuvintele erau

“bat”, “dragoste”, “roz”

Dragostea e ca un bat, fragila si cu multe denivelari, si te loveste cand ti-e viata mai roz.

“Sclipici”, “mar”, “minunat”, “tigara”.

Cand fumez din tigara cu sclipici simti gustul minunat de mar.

“Perfectiune”, “mamaliga”, “cui”.

Perfectiunea mamaligii era stricata de cuiul din interiorul ei.

In goana dupa vise






Nu mai stim fugi dupa vise, nu mai stim sa le prindem
De cante ori vrem sa ne jucam ca niste copii si nu o facem spunand ca suntem prea mari? asta e scuza perfecta pentru o maturizare grabita si pentru dorinta de a fi “mari”.
Nu intelegem copiii care pun intrebari absurde, uitand ca si noi puneam aceleasi intrebari,poate chiar mai multe si mai banale, nu intelegem dorinta lor de a fugi sau de a striga mereu. Spunem ca sunt lucruri de cop ii, dar de ce nu ne gandim ca ar putea fi un mod eficient de a scapa din ghiarele “normalitatii”? E un mod de a ne simti liberi si copii?
Se zice ca nu e bine sa ne facem sperante ca asta ne va face sa suferim, dar exista om care sa nu aiba nicio speranta? E la fel ca atunci cand iubesti pe cineva pe care nu ar trebui, ti se spune ca nu ai voie,dar pentru asta tot nu poti face abstractie de ce simti.
Cand dormim visam in voluntar, dar ne place pentru ca doar noi stim in ce lume ne aflam, spre ce culmi nebanuite ne duce imaginatia si pe cine tinem de mana. La fel de bine putem visa si cand ascultam o melodie, cand suntem intr-un cadru placut doar noi si gandurile noastre, sau ceea ce vrem sa pastram din ele. Cand inchidem ochii putem fi ORICINE, putem avea orice, putem fi oriunde…dar uneori visul trebuie sa ramana la stadiul de vis si nu incurcat cu realitatea. Poate o imbinare intre vis si realitate e succesul oricarui om.
Cand incetezi sa visezi moare copilul din tine si odata cu el orice urma de fericire si de glorie interioara.

joi, 11 decembrie 2008

Viata de fluture



Te nasti in zorii zilei din sperante,te ridici spre razele soarelui incotro te duce adierea vantului, te imbeti cu mireasma florilor.
Stii sa emani sensibilitate, stii sa fi o fiinta eleganta, plina de delicatete si viu colorata.
Viata ta dureaza doar o zi banala pentru om,dar tie nu-ti pasa...pentru tine ajunge o zi banala sa o transformi intr-o viata speciala. Te nasti ,traiesti si mori...fara regrete si fara resentimente.
Ai harul de a face o persoana sa zambeasca prin aripile tale catifelate si pline de sperante. Te asezi pe degetul unui om fara ati fie frica de atingerea lui care te paralizeaza, care iti fura puterea de a zbura, de a te inalta spre cerul alastru.
De ce tu poti sa te desprinzi de sol si sa zbori spre vise? De ce ai curajul sa lasi omul sa te priveasca si in acelasi timp tresari ca un copil nevinovat ? poate pentru ca ai putin de trait si stii sa iti faci acea zi o zi plina de bucurie?
Oare daca si noi oamenii am trai mai putin ne-am bucura la fel de viata? Oare am aprecia ce avem si am fi recunoscatori pentru simplul fapt ca existam? Poate ca da, sau poate am fi la fel pentru ca asa e rasa umana...mereu intr-un pas alert, gandind mai mult rational decat in profunzimea lucrurilor.
Multi ar vrea sa fie in locul tau, sa aiba puterea de a zbura, sa evadeze din calvarul zilnic, din inchisoare propriei vieti...esti norocos...te calauzesti dupa propriul instinct, calatoresti unde altii doar viseaza si nu te hranesti din vise. Esti ceea ce esti pentru ca asta vrei tu sa fii!

joi, 4 decembrie 2008

Cenusareasa_4iu


A fost odata ca niciodata o familie nevoiasa,dar ce conteaza?erau fericiti si cu armonie in casa.Mama care facea tot lucru in casa se autointitula “servitoarea Izaura” adora telenovelele,in special pe Jose Armando.Tatal era pilot pe dubita,ruta Cluj-Turda.Datorita dragostei lor a aparut si Dezdemona,supranumita cenusareasa_4iu.
Odata cu deschiderea granitelor,Izaura vazand o oportunitate de a face bani,se hotaraste sa plece in Spania,invatand limba de pe buzele lui Jose Armando.Zis si facut,ea pleca in spania,fiind cunoscuta in continuare ca”sirvienta Izaura”.Tatal,ramas acasa,fara sustinere morala si dragostea care nu i-a lipsit niciodata,se lasa de munca,ajungand de unde l-a adunat sotia sa,el fiind numit”regele bodegilor,patriarhul alcoolistilor,imunul alcoolului dublu rafinat
Pe data de 11 martie 2001,mama Dezdemonei moare in trenurile groazei din Madrid in timp ce profesa cea de-a doua meserie a sa: controlul subtil al buzunarelor.Ravasit de aceasta veste ingrozitoare,vaduvul de necaz fuge in carciuma,bea fara masura si pe usa intra o femeie care il orbi cu formele ei rotunde ,pe nume Cruela,care devenise a doua sa sotie
Cruela mai avea 2 fiice si o supunea pe Dezdemona sa faca lucruri oribile precum: sa aspire,sa stearga praful, si inimaginabil de crud,o oblige sa faca mancare si o lasa afara doar pana la orele 20:00
Mare fu uimirea cand cenusareasa primise un e-mail.De la cine sa fie?era chiar de la cel mai cool gay din liceu.Neavand tzoale adecvate,apeleaza la zanul luminii Jiji Becali.Dezdemona ii reciti ingerasul si poc aparu punguta cu 2000de euro din care si-a cumparat tzoale
In seara cu pricina era singura acasa,parintii sai intorcandu-se la ora 00:10 trecute fix.Coborand din scara,in fata blocului vazu,sa ma bateti de nu-i asa,un Rolls Royce Phantom,motor 12V,520 C..P,6valve,ce mai minunatie de masina.Urca in Rolls si cat ai numara din 2 in 2 pana la 5821 ajunse la bairam
Ajungand acolo toate fetele o invidiau,toti baietii o admira.Sarbatoritul nu ezita si intra pe felie,dadu cu vrajeala,ea se lasa greu cucerita,facea pe inabordabila,el nu se lasa,insista.Pe cand incepu sa se giugiuleasca batu ceasul 00:00 si fara sa lase nr de telefon,id de mess,nick de dc++,fugi speriata acasa,unde realize cu stupoare ca nu si-a pierdut pantoful,buletinul sau carnetul de elev ca sa o poata gasi printul
Nici printul nu se lasa,facea eforturi astronomice sa o gaseasca si in disperare de cauza apeleaza la Oamenii X,mai exact la profesorul Xibit.Dupa indelungi cautari au gasit-o pe cenusareasa_4iu,traind fericiti… pana a doua zi cand s-au despartit.

The nibble theory

"Dupa o vreme inveti diferenta subtila dintre a tine pe cineva de mana si a incatusa sufletul cuiva,
Si mai inveti ca dragostea nu inseamna sprijin si compania nu inseamna siguranta,
Si incepi sa inveti ca saruturile nu inseamna
contacte, si nici cadourile promisiuni,
Si incepi sa-ti accepti infrangerile cu fruntea sus si cu ochii deschisi, cu demnitate de adult, nu cu amaraciune de copil,
Si inveti sa-ti construiesti drumurile de azi pentru ca terenul de maine este prea nesigur pentru planuri,
Dupa o vreme inveti ca pana si raza de soare te parjoleste daca incerci sa obtii prea mult de la ea.
Asa ca sadeste-ti singur gradina si impodobeste-ti singur sufletul, nu astepta sa-ti aduca altcineva flori.
Si invata ca poti sa rabzi, cu adevarat . Caci chiar esti puternic,
Si atunci chiar inseamna ca esti cineva."
Kaleel Jamison