vineri, 26 decembrie 2008

Jocuri de cuvinte



Am rugat trei prieteni sa imi spuna cate un cuvant, ce le venea in minte in acel mement.

Cuvintele erau

“bat”, “dragoste”, “roz”

Dragostea e ca un bat, fragila si cu multe denivelari, si te loveste cand ti-e viata mai roz.

“Sclipici”, “mar”, “minunat”, “tigara”.

Cand fumez din tigara cu sclipici simti gustul minunat de mar.

“Perfectiune”, “mamaliga”, “cui”.

Perfectiunea mamaligii era stricata de cuiul din interiorul ei.

In goana dupa vise






Nu mai stim fugi dupa vise, nu mai stim sa le prindem
De cante ori vrem sa ne jucam ca niste copii si nu o facem spunand ca suntem prea mari? asta e scuza perfecta pentru o maturizare grabita si pentru dorinta de a fi “mari”.
Nu intelegem copiii care pun intrebari absurde, uitand ca si noi puneam aceleasi intrebari,poate chiar mai multe si mai banale, nu intelegem dorinta lor de a fugi sau de a striga mereu. Spunem ca sunt lucruri de cop ii, dar de ce nu ne gandim ca ar putea fi un mod eficient de a scapa din ghiarele “normalitatii”? E un mod de a ne simti liberi si copii?
Se zice ca nu e bine sa ne facem sperante ca asta ne va face sa suferim, dar exista om care sa nu aiba nicio speranta? E la fel ca atunci cand iubesti pe cineva pe care nu ar trebui, ti se spune ca nu ai voie,dar pentru asta tot nu poti face abstractie de ce simti.
Cand dormim visam in voluntar, dar ne place pentru ca doar noi stim in ce lume ne aflam, spre ce culmi nebanuite ne duce imaginatia si pe cine tinem de mana. La fel de bine putem visa si cand ascultam o melodie, cand suntem intr-un cadru placut doar noi si gandurile noastre, sau ceea ce vrem sa pastram din ele. Cand inchidem ochii putem fi ORICINE, putem avea orice, putem fi oriunde…dar uneori visul trebuie sa ramana la stadiul de vis si nu incurcat cu realitatea. Poate o imbinare intre vis si realitate e succesul oricarui om.
Cand incetezi sa visezi moare copilul din tine si odata cu el orice urma de fericire si de glorie interioara.

joi, 11 decembrie 2008

Viata de fluture



Te nasti in zorii zilei din sperante,te ridici spre razele soarelui incotro te duce adierea vantului, te imbeti cu mireasma florilor.
Stii sa emani sensibilitate, stii sa fi o fiinta eleganta, plina de delicatete si viu colorata.
Viata ta dureaza doar o zi banala pentru om,dar tie nu-ti pasa...pentru tine ajunge o zi banala sa o transformi intr-o viata speciala. Te nasti ,traiesti si mori...fara regrete si fara resentimente.
Ai harul de a face o persoana sa zambeasca prin aripile tale catifelate si pline de sperante. Te asezi pe degetul unui om fara ati fie frica de atingerea lui care te paralizeaza, care iti fura puterea de a zbura, de a te inalta spre cerul alastru.
De ce tu poti sa te desprinzi de sol si sa zbori spre vise? De ce ai curajul sa lasi omul sa te priveasca si in acelasi timp tresari ca un copil nevinovat ? poate pentru ca ai putin de trait si stii sa iti faci acea zi o zi plina de bucurie?
Oare daca si noi oamenii am trai mai putin ne-am bucura la fel de viata? Oare am aprecia ce avem si am fi recunoscatori pentru simplul fapt ca existam? Poate ca da, sau poate am fi la fel pentru ca asa e rasa umana...mereu intr-un pas alert, gandind mai mult rational decat in profunzimea lucrurilor.
Multi ar vrea sa fie in locul tau, sa aiba puterea de a zbura, sa evadeze din calvarul zilnic, din inchisoare propriei vieti...esti norocos...te calauzesti dupa propriul instinct, calatoresti unde altii doar viseaza si nu te hranesti din vise. Esti ceea ce esti pentru ca asta vrei tu sa fii!

joi, 4 decembrie 2008

Cenusareasa_4iu


A fost odata ca niciodata o familie nevoiasa,dar ce conteaza?erau fericiti si cu armonie in casa.Mama care facea tot lucru in casa se autointitula “servitoarea Izaura” adora telenovelele,in special pe Jose Armando.Tatal era pilot pe dubita,ruta Cluj-Turda.Datorita dragostei lor a aparut si Dezdemona,supranumita cenusareasa_4iu.
Odata cu deschiderea granitelor,Izaura vazand o oportunitate de a face bani,se hotaraste sa plece in Spania,invatand limba de pe buzele lui Jose Armando.Zis si facut,ea pleca in spania,fiind cunoscuta in continuare ca”sirvienta Izaura”.Tatal,ramas acasa,fara sustinere morala si dragostea care nu i-a lipsit niciodata,se lasa de munca,ajungand de unde l-a adunat sotia sa,el fiind numit”regele bodegilor,patriarhul alcoolistilor,imunul alcoolului dublu rafinat
Pe data de 11 martie 2001,mama Dezdemonei moare in trenurile groazei din Madrid in timp ce profesa cea de-a doua meserie a sa: controlul subtil al buzunarelor.Ravasit de aceasta veste ingrozitoare,vaduvul de necaz fuge in carciuma,bea fara masura si pe usa intra o femeie care il orbi cu formele ei rotunde ,pe nume Cruela,care devenise a doua sa sotie
Cruela mai avea 2 fiice si o supunea pe Dezdemona sa faca lucruri oribile precum: sa aspire,sa stearga praful, si inimaginabil de crud,o oblige sa faca mancare si o lasa afara doar pana la orele 20:00
Mare fu uimirea cand cenusareasa primise un e-mail.De la cine sa fie?era chiar de la cel mai cool gay din liceu.Neavand tzoale adecvate,apeleaza la zanul luminii Jiji Becali.Dezdemona ii reciti ingerasul si poc aparu punguta cu 2000de euro din care si-a cumparat tzoale
In seara cu pricina era singura acasa,parintii sai intorcandu-se la ora 00:10 trecute fix.Coborand din scara,in fata blocului vazu,sa ma bateti de nu-i asa,un Rolls Royce Phantom,motor 12V,520 C..P,6valve,ce mai minunatie de masina.Urca in Rolls si cat ai numara din 2 in 2 pana la 5821 ajunse la bairam
Ajungand acolo toate fetele o invidiau,toti baietii o admira.Sarbatoritul nu ezita si intra pe felie,dadu cu vrajeala,ea se lasa greu cucerita,facea pe inabordabila,el nu se lasa,insista.Pe cand incepu sa se giugiuleasca batu ceasul 00:00 si fara sa lase nr de telefon,id de mess,nick de dc++,fugi speriata acasa,unde realize cu stupoare ca nu si-a pierdut pantoful,buletinul sau carnetul de elev ca sa o poata gasi printul
Nici printul nu se lasa,facea eforturi astronomice sa o gaseasca si in disperare de cauza apeleaza la Oamenii X,mai exact la profesorul Xibit.Dupa indelungi cautari au gasit-o pe cenusareasa_4iu,traind fericiti… pana a doua zi cand s-au despartit.

The nibble theory

"Dupa o vreme inveti diferenta subtila dintre a tine pe cineva de mana si a incatusa sufletul cuiva,
Si mai inveti ca dragostea nu inseamna sprijin si compania nu inseamna siguranta,
Si incepi sa inveti ca saruturile nu inseamna
contacte, si nici cadourile promisiuni,
Si incepi sa-ti accepti infrangerile cu fruntea sus si cu ochii deschisi, cu demnitate de adult, nu cu amaraciune de copil,
Si inveti sa-ti construiesti drumurile de azi pentru ca terenul de maine este prea nesigur pentru planuri,
Dupa o vreme inveti ca pana si raza de soare te parjoleste daca incerci sa obtii prea mult de la ea.
Asa ca sadeste-ti singur gradina si impodobeste-ti singur sufletul, nu astepta sa-ti aduca altcineva flori.
Si invata ca poti sa rabzi, cu adevarat . Caci chiar esti puternic,
Si atunci chiar inseamna ca esti cineva."
Kaleel Jamison

Goliciunea


Pustietatea simtita inauntrul nostru poate fi uneori cel mai rau lucru care ni se poate intampla. Sa devenim straini in propriul nostru vis, pasivi cu propria noastra viata, de asta ne ferim cu totii. Decat sa nu simtim nimic, mai bine am uri, pentru ca si prin ura aratam cat ne pasa de un anumit lucru sau persoana.

Partea frumoasa la nepasare si pasivitate este ca nu te atinge nimic, nu te doare, nu suferi. Daca ne pasa prea mult de cineva sau ceva observa vreun ochi? Ar interesa pe cineva? Dar daca nu ti-ar pasa cati te-ar lasa in pace si te-ar intelege? La fel…nimeni.

Un minunat dar primit de om este actoria, prefacatoria…mereu poate schita altceva decat ce simte sau gandeste- mi se pare capodopera fiintei umane. Mascarea sentimentelor si deghizarea intr-un om obisnuit aduc omului ambiguitatea lucrurilor percepute de mintea lui.

Cum era si melodia…”no stress”- asta mi se pare ca un basm…sa nu fii stresat de nimic. Ar putea fi asta pusa in practica si ramanand in acelasi om cu sentimente si sperante?

Lumea e plina de mistere…

sâmbătă, 29 noiembrie 2008

Filmul copilariei


Curand am avut ocazia sa vad la Tv o sceneta dupa filmul Veronica ( multi tinem minte filmele cu Veronica, micuta care era in cautarea ratustii si trastei fermecate).Astfel mi-am amintit de copilaria mea in timp ce ma uitam la acest film si plangeam ca Veronica se pierduse in padure…Atunci nu faceam diferenta dintre realitate si fictiune sau dintre bine si rau.
Si comunismu a avut ceva bun in el…chiar a avut. In prezent nu se mai fac astfel de filme, ceea ce e mare pacat. Sunt filme si desene animate care daca le-am vedea si peste 100 de ani ar fi la fel de captivante si ne-ar trezi aceleasi stari si trairi. E la fel ca atunci cand vedem o secventa din Tom si Jerry , fara sa ne dam seama zambim…si parintilor nostri li se intamplat,nu?
Aceasta este cultura(daca pot sa ii spun asa) care trebuie promovata in randul copiilor, nu sa fie uitati in fata TV-urilor si sa se joace de-a asasinii.
Recomand celor care nu au vazut acest film sa il urmareasca alaturi de copilul din ei. Veronica si Veronica se intoarce sunt cele doua parti ale filmului,avand-o protagonista pe Lulu Mihaescu.
Cu aceste randuri imi deschid blogul(lipsit de barfe, laude, pagini de jurnal si altele de acest gen)