Pustietatea simtita inauntrul nostru poate fi uneori cel mai rau lucru care ni se poate intampla. Sa devenim straini in propriul nostru vis, pasivi cu propria noastra viata, de asta ne ferim cu totii. Decat sa nu simtim nimic, mai bine am uri, pentru ca si prin ura aratam cat ne pasa de un anumit lucru sau persoana.
Partea frumoasa la nepasare si pasivitate este ca nu te atinge nimic, nu te doare, nu suferi. Daca ne pasa prea mult de cineva sau ceva observa vreun ochi? Ar interesa pe cineva? Dar daca nu ti-ar pasa cati te-ar lasa in pace si te-ar intelege? La fel…nimeni.
Un minunat dar primit de om este actoria, prefacatoria…mereu poate schita altceva decat ce simte sau gandeste- mi se pare capodopera fiintei umane. Mascarea sentimentelor si deghizarea intr-un om obisnuit aduc omului ambiguitatea lucrurilor percepute de mintea lui.
Cum era si melodia…”no stress”- asta mi se pare ca un basm…sa nu fii stresat de nimic. Ar putea fi asta pusa in practica si ramanand in acelasi om cu sentimente si sperante?
Lumea e plina de mistere…
Un comentariu:
de unde ai poza cu nostress?
Trimiteți un comentariu